Cu siguranță ai simțit axietate cu privire la un nou început, sau în fața unui eveniment pe care l-ai perceput ca fiind periculos. Anxietatea experimentată ocazional este normală, ne ajută să supraviețuim în situațiile dificile.

Nu despre asta vorbesc aici, ci despre acel sentiment de anxietate extrem de intens și care persistă, neavând un fond real și care afectează calitatea vieții ( psihologi spun că avem de-a face cu o tulburare psihică). Cele mai multe persoane o definesc ca o stare de neliniște de îngrijorare fără cauză aparentă.

Neliniștea aceasta nu este doar o stare mentală, ci o trăim în întreg corpul nostru: inima ne bate mai puternic, respirația ne este îngreunată sau foarte accelerată, ne simțim mușchii încordați, transpirăm, ne ”strânge stomacul”, dureri de cap, oboseală dimineața la trezire... și lista poate continua.

Experimentând aceste senzații, adesea ne este greu să stăm într-un loc, ne vine să facem ceva, să vorbim cu cineva, să plecăm undeva, să ne mișcăm dintr-un colț în altul al camerei. Iar mintea noastră pare a fi inundată cu îngrijorări

(“Dacă se întâmplă … așa?” “Dacă pățesc … asta?” “Dacă nu reușesc să … ?”), cu imagini înspăimântătoare (“O să mă rănesc!” “Voi pica examenul!” “Toată lumea râde de mine!”), cu amintiri neplăcute (“Vai, așa am pățit și atunci…” “Nu vreau să-mi aduc aminte cât de rău a fost când…”) sau îndoieli repetate (“Poate nu m-am asigurat destul că…” “Poate nu am făcut bine…” “Poate trebuia să zic ceva…”).

Cu cât persistă mai mult aceste gânduri și senzații cu atât mai mult se amplifică sentimentul de anxietate. Anxietatea poate fi o experiență dificilă, dar există modalități de a face față acestei probleme.